Mi-am dus inima la doctor, căci de la o vreme-ncoace

O simt tare supărată și mă doare și nu-mi place...

Am căutat un medic bun, să îmi spună ce-i cu ea

De ce suferă și plânge, biată inimioara mea...

Medicul o tot privește, sub lupă, sub microscop

Și se strâmbă... văd eu bine, că nu e-ncântat deloc:

 - Spune-mi cât de lung e timpul, de când nu ai mai hrănit-o ?

Pare că e însetată... spune-mi cum ai îngrijit-o ?

 - S-o hrănesc? Dar zi de zi, eu mănânc pe săturate

Și beau apă minerală, chiar și suc dacă se poate !”

    Medicul cu ochiul critic, mă privește-acuzator:

 - Inima îți e bolnavă... vinovat este un dor

Ce-ai uitat să-l alini, alergând către niciunde

Iar durerea e șireată, chiar în inimă pătrunde !”

 - Domnu doctor dă-mi rețetă... fac injecții... tot ce spui

Numai inima să-mi vindeci... n-o lăsa a nimănui!”

    Doctorul cu aer sobru, ia condeiul și-apoi scrie:

 - Dimineață bei cu apă și un strop de veselie

Apoi prânzul nu uita, să-l stropești cu frumusețe

Iar desertul să conțină, munți de vise îndrăznețe

Iar când soarele apune, te îmbracă-n pace sfântă

Și ascultă cum în noapte, inima de dor îți cântă

Dar să știi e important, fie noapte, fie zi

Inimii să îi dai o șansă, de-a ierta și a iubi

Dă-i credință cât o boabă și atunci tu vei vedea

Că de mine n-ai nevoie pentru inimioara ta!

___________

Maria Luca